duminică, 10 martie 2013

Clafoutis cu visine

Astazi facem un dulce!

E prajitura mea preferata, din copilarie. Chiar daca atunci bunica nu ii spunea "clafoutis" si chiar daca pandispanul era un pic diferit.
Dar daca tot suntem fani ai bucatariei franceze si eu incerc pe aici sa va ofer in general "clasice" frantuzesti, hai sa refacem checul cu visine  al bunicii pe coordonate frantuzesti.

Nota: ei il fac cu cirese, de regula proaspete. Dar pentru ca nu e  acum sezon de cirese si pentru ca bunica folosea visine din... visinata, desigur, modificam si noi, imbunatind, zic eu, clasicul francez!

Sa facem deci treaba buna si dulce!



Clafoutis cu visine 





Ne trebuie dupa cum urmeaza:

- pentru compozitie
8 oua intregi
220 g de faina
200 g de zahar pudra
1 litru de smantana dulce pentru frisca
300 ml lapte rece
rom brun
coniac
zahar vanilinat
sare fina

- pentru garnitura:
1 kg de visine din visinata sau din compot

- pentru tava / vas de coacere:
50 gr unt
50 gr de faina

Incepem prin a scoate samburii din visine. Si putem folosi pentru asta o unealta de scos samburii sau pur si simplu cu degetele - in acest caz, insa, vom cam distruge fructul. Puristii francezi clameaza ca in reteta asta NU se scot samburii - voi faceti cum doriti. Eu unul i-as scoate pentru a nu avea surpriza sa mai rontaim cate unul, din greseala... :)




Intr-un bol vom sparge ouale si adauga zaharul pudra. Amestecam totul bine cu un tel.






Adaugam si faina si amestecam bine, din nou...






... pana la obtinerea unei consistente omogene, fara cocoloase / grunji de faina.







 Acum vom adauga smantana dulce si laptele rece,







dar si 50 ml de rom, 50 ml de coniac, un plic sau doua de zahar vanilinat si un praf de sare...






... si dam totul la blender / mixer cam un minut.







Luam apoi vasul de sticla termorezistenta (sau tava) in care vom face minunatia si il ungem cu unt, pe toata suprafata...






... pe care apoi o tapetam cu faina, eliminand apoi excesul  nelipit de vas.






Si dispunem apoi visinile noastre, pe toata suprafata vasului.







Turnam apoi peste ele compozitia obtinuta din oua, zahar, faina, frisca lichida, laptele, alcoolurile cele bune si zaharul vanilinat - pana la obtinerea unei inaltimi de 3-4 cm.


Intre timp am pus si cuptorul pe 200-210 grade C.



Introducem vasul in cuptorul cel incins si il lasam cam 30-40 min.







Apoi il scoatem si lasam sa se racoreasca.







Minunatia asta se poate servi calda sau rece! Oricum e preferabil sa o lasam sa se raceasca pentru a o putea portiona - rece fiind, va avea o tinuta mai buna pentru taiat. Daca se doreste a se servi calda, dupa ce odata e portionata, o putem reincalzi usor.




Mie unul imi lasa gura apa!

Bon appetit si... pe curand!








sâmbătă, 2 martie 2013

Tarta cu bacon si smochine proaspete

Va plac tartele?

Cui nu?...  

Tartele sunt un preparat usor de realizat, nu-ti iau mult timp, sunt pe gustul tuturor! Fie ca e vorba de o obisnuita masa in familie, fie ca asteptati musafiri - optiunea TARTA va fi intotdeauna castigatoare.

Exista cateva clasice, de care cred ca mai toata lumea a auzit: Quiche Lorraine - cea mai populara varianta - care initial era o placinta / tarta deschisa, cu o umplutura de oua, lapte si smantana dulce si bacon afumat. Ulterior in timp, se adauga si branza si devine ce stim noi astazi ca fiind Quiche Loraine. Daca se aduga cas Gruyere aceasta devine "Quiche au Gruyere" sau "Quiche Vosgienne". Mai este apoi Quiche Alsacienne care se deosebeste de Loraine prin prezenta cepei printre ingrediente. Mai exista insa o multime de variante, functie de ingredientele prezente. Ele isi pastreaza si in bucatariile altor limbi, de regula, denumirile frantuzesti, ca de exemplu "Quiche au fromage", sau "Quiche aux champignons", "Quiche aux poireaux" (cu praz - preferata fiicei mele!), ori "Quiche Florentine" - cu spanac, sau "Quiche Provencale" - cu rosii, s.a.m.d. 
Initial aluatul era facut doar din paine, in timp insa, acesta a devenit unul mai fraged, compus, de regula din faina, grasime (unt, untura sau margarina) si smantana acra. 

Toata lumea asociaza  cunoscutele Quiches cu bucataria franceza. Insa originea cuvantului este germanica, din dialectalul "kuche" - diminutiv de la "kuchen" = tort / prajitura... :) Asta e... Nu le pot avea francezii chiar pe toate...

Dar, cam ajunge cu teoria! Sa mai facem si ceva practica.

Am ales pentru Dvs azi o varianta de Quiche mai putin intalnita pe meleagurile noastre - cu smochine proaspete!

Pana la urma, pe acelasi aluat, cu aceeasi umplutura de baza, putem asocia practic orice leguma sau combinatie de legume - am mai facut astfel si cu conopida, si cu broccoli sau cu sparanghel verde - sunt delcioase!


Smochinele proaspete in general se gasesc in supermarket-uri. Daca nu gasiti, puteti folosi si smochine deshidratate, pe care le hidratam in prealabil, fie intr-un vin dulce, licoros, fie fierte in apa, cateva minute.

Avem nevoie de asa:

Pentru aluat: :
200 g de faina
1 lingurita de curry
100 g de unt
1 ou intreg

Pentru garnitura :
200 g bacon afumat (sau piept de porc nu foarte gras) 
4 smochine proaspete
muguri de pin

Pentru umplutura:
2 oua
200 g de smantana dulce 32%
2 linguri de mustar
1 lingura de mascarpone
1 lingura de faina
busuioc proaspat
sare
boia iute

Si facem cam asa:

Le dam intalnire intr-un bol fainii, untului la temperatura camerei si curry-ului. Cu sare.




Amestecam faina cu untul si adaugam galbenusul de ou.




Framantam apoi cu varful degetelor, pana obtinem un aluat ferm.




Intindem aluatul cu sucitorul.





Rulam apoi foaia obtinuta in jurul sucitorului - ne va fi mai usor astfel sa il asezam in tava de tarta.




Asezam foaia de aluat in tava de tarta cu caneluri / ondulata.




Cu ajutorul unui cutit, indepartam surplusul de aluat de pe marginile tavii.




Rumenim baconul / pieptul, taiat bastonase. Nu vom folosi ulei in tigaia antiaderenta, grasimea ce o va lasa baconul fiind suficienta pentru rumenirea lui.


Cata vreme baconul are treaba in tigaie, noi taiem smochinele felii grosute.




Dupa ce s-a rumenit, asezam baconul in tava, imprastiindu-l pe intreaga suprafata a aluatului.




Apoi asezam deasupra si feliile de smochine.





Intr-un alt bol punem galbenusurile (albusurile le pastram separat) si smantana.




Le amestecam bine cu telul si adaugam si mustarul...




... si apoi mascarpone.





Punem si faina...





... si busuiocul maruntit. Vom omogeniza acum totul bine cu telul, asigurandu-ne ca nu ne raman cocoloase.





In alt vas vom bate cu mixerul albusurile cu sare pana devin o spuma tare.




Cand s-au intarit albusurile...





... le adaugam compozitiei noastre din celalalt bol...




... si le incorporam, delicat, cu ajutorul unei marise (spatule de silicon), cu o miscare de rotatie de sus in jos.



Varsam apoi compozitia peste bacon si smochine.





Netezim suprafata.





Presaram pe deasupra mugurii de pin (puteti folosi si seminte de floarea soarelui decorticate)...




... si apoi, in sfarsit, introducem tava in cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius, de unde o scoatem dupa vreo 25-30 min, rumena, frumoasa!...



Bon appetit!

Si pe curand!


duminică, 24 februarie 2013

Saint-Jacques a la bretonne

Sper ca va plac fructele de mare! Eu unul le ador!

Sunt usor de gatit, arata extraordinar in farfurie, sunt extrem de "ofertante" in ceea ce priveste optiunile de gatire, ce mai... Poate ca sunt un pic cam scumpe pentru buzunarul romanului obisnuit - mai putin midiile, care sunt extrem de convenabile ca pret - le gasim in supermaket undeva in jur de 8-9-10 lei, cele vii, proaspete. Saint-Jacques e ceva mai scump, in jur de 70 lei, cu cochilie cu tot kilogramul.
Dar macar de sarbatori, cu ocazii mai deosebite, faceti-va un cadou si delectati-va cu fructe de mare! Fie ca sunt creveti, calamari, caracatita, sepie, langustine sau ca astazi, niste Saint-Jacques, va asigur ca va fi un regal pentru ochi si mai ales pentru papile!...

Va propun pentru azi o reteta bretona.

Saint-Jacques a la bretonne




Ce va propun eu acum este pentru o masa de 4 persoane.

Iata de ce avem nevoie:

12 scoici Saint-Jacques
3 cepe mijlocii
3 échalote (sau ceapa rosie/roz)
1 catel de usturoi
1/2 legatura de patrunjel verde
3 fire de coriandru verde
100 g de miez de paine toast (fara coaja)
1 lingura de faina
1/2 litre de vin alb sec (vin de masa, de gatit)
150 g de unt (folositi va rog unt de 80% grasime, la gatit, de fiecare data)
200 ml de lapte
50 g de pesmet
1 kg de sare grunjoasa
piper
piper rosu

Sa o luam metodic, incet si cu treaba buna, cum zice ardeleanul!

Pregatim toate cele necesare.







Deschidem scoicile, cu grija, sa nu se rupa, sa nu se prea ciobeasca, dar mai ales sa nu distrugem nuca de Saint-Jacques, din interior. Vom folosi un cutit, cu care vom deschide scoica. Operatiunea este simpla, avand in vedere ca cele doua "capace" ale scoicii sunt relativ plate, pe margini.





         Deschidem scoica in intregime.







Scoateti carnea din scoica, razuind cu ajutorul unui cutitas. Atentie sa nu deteriorati nuca de Saint-Jacques, si incercati sa aveti pierderi cat mai putine. Puneti apoi deoparte cochiliile.





Separati nuca propriu-zisa cu partea de "coral" - un apendice, sa-i spunem, al nucii de Saint-Jacques - de culoarea coralului. Nuca mai are pe partea laterala,  o nervura, tot alba, care se scoate si se arunca. La final vom avea doar nuca si coralul.




Taiati nucile de Saint-Jacques in doua si spalati-le bine sub jet de apa, impreuna cu coralul lor. Apoi puneti-le intr-o strecuratoare incapatoare la scurs.






Inmuiati miezul de paine toast in lapte rece.







Curatati si taiati marunt cepele, echalotele si catelul de usturoi.







Intr-o tigaie antiaderenta topiti 100 gr unt si caliti usor ceapa, echalota si usturoiul.







Acoperiti cu un capac. Focul trebuie sa fie pe minim. Vom confia astfel ceapa, echalota si usturoiul timp de 40 de min.






Adaugati apoi faina.







Amestecati cu o spatula de lemn, sau silicon. Nu folositi niciodata o ustensila de metal in tigaia antiaderenta! Riscati sa se zgarie si sa se deterioreze stratul de teflon.





Adaugati vinul alb si amestecati pentru omogenizare.







Pe foc mic, lasati sa dea cateva clocote pentru a se ingrosa un pic compozitia.







Adaugati, in sfarsit, si nucile de Saint-Jacques, cu coralul lor...







... apoi miezul de paine, inmuiat in lapte...







... si patrunjelul si coriandrul tocate. Amestecati bine, asezonand apoi cu sare fina, piper din rasnita si putin piper rosu zdrobit intre degete.






In tava ce va intra la cuptor, pregatiti un pat gros de sare grunjoasa. Asezati deasupra cochiliile de Saint-Jacques - jumatatile mai adanci - bine spalate in prealabil. Sa va asigurati ca sunt bine asezate la orizontala. Acesta este de fapt rostul sarii grunjoase - de a va ajuta sa le puteti pozitiona la orizontala.
Si acum garnisiti cochiliile cu preparatul din tigaie.



Presarati pe deasupra pesmetul...







... si adaugati cam o lingurita din untul ramas.







Gratinati scoicile la cuptor, la modul grill (caldura de sus) sau sub salamandra.

Serviti apoi imediat!





E un regal, va asigur!


Bon appetit si pe curand!