Francezii isi sarbatoresc Ziua Nationala. Cu toate ca nu sunt eu fanul zilei lor nationale, prin prisma evenimentelor istorice care au generat-o - caci ei de fapt - poate singurii pe globul asta - au ales sa-si marcheze ziua nationala sarbatorind un genocid... Dar vorba unui amic, daca lor nu le pasa, ce treaba avem noi...Cam avem, ca le purtam admiratie pe multe planuri, asa ca nu ne e taman la indemana sa le trecem cu vederea gravele derapaje... Ma rog, de multe ii putem acuza noi pe francezi, dar nu neaparat si de moralitate...:) In fine...Iata ca se nimereste ca astazi, fiind si eu un pic mai liber, sa mai scot capul si sa incercam o reintalnire.
Am fost certat ca de ce nu mai scriu pe blog. Adevarul este ca am un program destul de incarcat ce nu ma prea indeamna la socializare virtuala (ca de cea natur nici nu se prea pune problema...), in plus, am un net ce cade frecvent si ce misca cu o viteza cam de neluat in seama decat cu nervi... Dar iaca, incercam sa reluam.
Si ma reintalnesc cu voi si va povestesc despre un alt clasic al bucatariei franceze.
Mai fac o paranteza, inainte de a purcede. Am fost chestionat ca de ce prezint retetele asa didacticist, cu atatea detalii, vorba aceea 'mura-n gura'?... Sa ne intelegem. Eu nu ma adresez aici colegilor de breasla. Ci prietenilor stiuti si nestiuti cu drag de bucatarit sau doar curiosi sa incerce si sa invete. Sa fiu iertat de par prea dascal sau prea cu amanunte povestesc. O fac ca sa se-nteleaga, pas cu pas, sa para simplu - dar nici nu-i complicat adesea - sa iasa totul bine, sa placa tot ce iese :). Si inca ceva mai vreau. Nu doar retete. Ci si poveste de retete. Sa stim de unde vine preparatul, un pic de istorie a lui, ca asa e fain la chestia asta cu gatitul si cu masa: o mancare buna are pe langa fazele gatirii ei si o poveste proprie, si un pahar de vorba si unul-doua de vin potrivit...
Na, la treaba acum.
Povestim azi si facem un strasnic
Ratatouille nicoise
Originea cuvantului "ratatouille" vine din dialectul occitan (de care am mai povestit intr-o postare precedenta cred) si anume ratatolha. Il gasim ca atare ('ratatouille') in toate limbile, inclusiv in engleza.
Originea preparatului o regasim in zona provensala si a Nicei. La origine, cuvantul 'ratatouille' desemna inca de pe la 1778 un ragout heteroclit. Abrevierea rata desemna in jargonul militar, cazon un amestec de fasole verde pastai si cartofi, mai apoi de legume variate si de carne grasa. - alimentul de baza intr-o cantina militara - simplu, usor de preparat si satios.
In compozitie intra felii/cubulete/bucatele de legume gatite, in principal vinete, ceapa, dovlecei, ardei, rosii si usturoi. Ca orice reteta 'generica' (fara denominatie controlata) nu exista o lista precisa de ingrediente si cantitati - ci doar principii de respectat. De aceea o vom gasi si cu legumele taiate felii dar si cubulete sau bastonase (julienne), cu proportii diferite intre ingrediente - functie de zona sau de fiecare restaurant in parte.
Ca principii de respectat, exista doua metode de gatire: fie gatim legumele impreuna, deodata, fie pe rand, separat, leguma cu leguma. Aparatorii traditiei provensale, precum marii maestrii bucatari Verge sau Gedda sustineau rumenirea sau chiar prajirea legumelor una cate una si coacerea ardeilor la flacara pentru indepartarea pielitei si dobandirea acelui minunat gust al ardeiului copt - stim cu totii despre ce e vorba...:)
In zilele noastre, ratatouille-ul este servit ca preparat de insotire pe langa o carne de exemplu, dar poate fi de asemenea propus ca fel principal - in acest caz fiind acompaniat de orez sau doar de paine.
Cu ce vin il putem insoti?Traditional, acestor legume suntem sfatuiti sa le alaturam un vin rose (de ex de Provence) sau un vin rosu de Pays d'Oc, dar chiar si unul alb precum un Saint Joseph (AOC) - ca sa ne pastram in zona de origine.
Variante europene. Gasim preparatul si in tarile apropiate Marii Mediterane sau variante foarte asemanatoare. De exemplu 'samfaina' catalana sau 'tombet'-ul mallorchez sunt variante ale ratatouille-ului francez. Versiunea malteza se numeste 'kapunata' - si este foarte asemanatoare cu cea franceza - se serveste cu ardei copti alaturi. In bucataria italiana se cheama 'peperonata' (ardeiul e in proportie dominanta); varianta siciliana se cheama 'caponata', cea spaniola - 'pisto', cea ungureasca 'lecso', la noi si la bulgari avem 'ghiveciul' :), la greci gasim 'briami' - aceasta contine insa si cartofi. La sarbi si croati intalnim o varianta de 'ghiveci' - 'Djuveci' - cu fasole verde pastai si cu orez pe langa celelalte legume, iar la turci gasim ratatouille-ul prezentat ca umplutura a vinetelor coapte in cuptor - sub numele de 'Imam bayaldi'.
Chef Thomas Keller, american, a popularizat o varianta contemporana a acestui preparat - le confit byaldi - pe care o putem regasi in filmul de animatie (credeati ca nu-l pomenesc?... Pai se putea?...) atat de indragitul Ratatouille...
Dar gata cu povestile, haideti la treaba...
Eu prefer si va propun varianta cu legumele taiate bucatele, cubulete. Alegerea mea este cu cubulete mici-mici, cam pana in jumatate de cm latura. Daca nu va ies asa micute, au cam acelasi gust si cu o latura de 1 cm, cred... :) Cum vreti voi.
Si ne trebuie cam asa, pentru o adunare de vreo 8 persoane - masa frumoasa, cu prieteni alesi pe spranceana - nu gasim atatia?...Hm... Pai ne ramane atunci si de supliment sau pentru a doua zi - caci e foarte buna si rece - am uitat sa va spun cred.
- 250 g de ceapa
- 500 g de ardei verde si rosu
- 500 g de vinete
- 500 g dedovlecei (albi sau zucchini)
- 1 kg de rosii coapte bine
- 1 buchet garni (cimbru, dafin / ierburi de Provence)
- 5 catei de usturoi
- busuioc proaspat (in lipsa de proaspat, folosim si uscat)
- ulei de masline
- sare
- piper
Rosiile le oparim cateva secunde in apa clocotita ca se le putem despielita usor, apoi le 'vaduvim' de samburi si zeama - iar pulpa o taiem si pe dansa cubulete.
... si apoi adaugam si dovleceii, vinetele si rosiile.
Servim cald sau rece. Dupa voie, dupa pofta...
Sa fiti spornici!
Bon appetit si sper ca pe curand!
